Prosperitatea nucleară a României

Sâmbătă, 20 octombrie, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat retragerea Americii din tratatul nuclear semnat cu Rusia.

De atunci tot aștept să văd ce reacții și ce gânduri au marii noștri analiști politici, nu dau nume. Nimic. Zero. Nada.

Asta deși, partea lucidă a analiștilor politici din întreaga lume s-a întrebat care va fi următorul pas al Americii. Dar, stai, mi-am zis, că pe 25 octombrie, e Ziua Armatei Române, și poate atunci, un deștept televizat ne va povesti despre frumoasa prietenie ce leagă Bucureștii de Washington.

Vax albina!

În afară de discursul supersimplist al lui Fifor (singurul politician care pare să priceapă ce și cum e cu armata noastră) în care ne lăudăm cu ce aveau alții acum 15 ani (fregate second hand, unde strănutul e interzis din motive de posibilă scufundare, F-16 reșapate, în vreme ce alți europeni cumpără F-35 ca să fie bine, să nu fie rău, și noi încă poftim la alte și alte fiare vechi ca să fim simpatici noilor aliați capitaliști) nimeni n-a elucubrat nimic. Cât despre manevra lui Trump, silentio stampa…

Dar, ce să vezi, în aceeași zi de joi, 25 octombrie 2018,  în timp ce Parlamentul European era ocupat peste cap cu votarea interzicerii în UE a obiectelor de plastic de unică folosință, la Moscova, Putin face o declarație teribilă.

Repet, fix de Ziua Armatei Române (cine o mai crede în coincidențe să se facă grădinar), Vladimir Putin face următoarea vorbire, citez din memorie:  ”acum, după retragerea SUA din tratatul nuclear se ridică întrebarea unde vor fi amplasate noile rachete ale americanilor. Pentru că, se știe, orice țară care va găzdui aceste facilități nucleare va deveni instantaneu o țintă pentru o lovitură nucleară de răspuns”.

I-auzi brâul. Oare cui îi bătea rusul obrazul? Păi, să vedem: Bulgaria e amica lor istorică, Serbia nu e în UE și ura față de americani și NATO e încă la cote înalte, Ungaria nu contează într-un conflict armat, iar Polonia a cerut deja arme nucleare de la Trump, fie ele și niște grenade atomice, nu neapărat ceva rachete balistice.

Deci, cine mai rămâne de amenințat din zonă, dacă nu România! Și când s-o ameninți mai isteț decât de… Ziua Armatei Române.

Această suită logică ne duce la următoarea concluzie:  Se pare că România a făcut deja demersuri pentru a găzdui facilități nucleare americane pe teritoriul său. Asta știu rușii și nu știm noi?

Acum, ce să zicem, vestea nu e neapărat nasoală: am suflat astfel poziția de lider NATO în regiune la care aspira, cu mari șanse de câștig, Polonia. Și, așa, măcar ca idee, să se teamă și rușii de noi, măcar câteva zile, acolo.

Facem noi mișto, dar treaba e groasă de fapt.

Dar, de ce am vrea rachete nucleare în curtea noastră, de parcă scutul de la Deveselu nu ar fi deja de ajuns ca să ne ia toate armele rușilor în cătare? Păi, cauza unei legende, aceea că facilitățile americane sunt urmate de marile companii și de investitorii americani, lucrul aducând prosperitatea mult aștptată de români.

Dacă legenda mai funcționează, și chiar negociem o nucleară – două de la yankei, este musai să includem prosperitatea românului de rând în pachetul care ne aduce arma nucleară pe cap.

Una peste alta, dacă undeva, cineva negociază amplasarea de arme nucleare în România, ar face bine ca, pentru îndulcirea ideii să putem fi rași de pe fața globului de misilele rusești, nivelul de prosperitate negociat pe lângă atomicele americane ar face bine să ne propulseze rapid printre primele cinci țări din UE. Ca să știm și noi ce e ăla trai în care dai pe haleală numai 10 la sută din ce câștigi.

Acum, sunt răutăcios, pentru că voi reveni la o idee de la începutul acestui articol: în vreme ce rușii sunt îngrijorați de bombele apocaliptice americane, și la București curg laudele pentru minunata dotare a armiei noastre care folosește cu succes și azi tacticile de la Posada, UE pare preocupat numai de plasticul cel rău din care se fac furculițele cu care mâncăm ce ne dă Mega Image la troacă…

Mai rar așa UE….

Citește și Cătălin Dumitrescu face vivisecția momentului!