Impresarul Anamaria Prodan a avut amabilitatea să ne răspundă în exclusivitate la câteva întrebări.

Cum reușiți să vă împărțiți între fotbal, afaceri, călătorii, televiziune și familie? Când aveți timp pentru voi?

Anamaria Prodan: Așa e viața noastră și așa ne-am construit-o de la bun început. Pentru noi, asta înseamnă normalitate, cred că am înnebuni să nu avem absolut nimic de făcut. Suntem cu toții plini de energie, creativi, puși pe muncă și nu ne ferim niciodată să muncim, cred că asta este cel mai important. De exemplu, pentru 2020 avem în proportie de 90% calendarul completat, știm ce o să facem aproape în fiecare zi. Important este, de fapt, să știm să profităm de fiecare moment pe care ni-l petrecem împreună, să știm să comunicăm, să fim sinceri și să ne iubim. Le bifam pe toate, deci n-are ce să nu funcționeze!

Care sunt cele mai „casnice” lucruri pe care le faceți împreună?

Anamaria Prodan: Nu știu ce-și imaginează lumea, dar Laurențiu și cu mine suntem un cuplu ca oricare altul. Atunci când suntem împreună, nu avem activități excentrice, ba dimpotriva!
Ne place să stăm pe canapea, să râdem alături de copii, să stam la un pahar de vin sau șampanie și să vorbim. Ieșim cu prietenii la restaurant, glumim, cântăm, dansăm, ne ciondănim, ne împăcăm. Suntem o familie ca oricare alta. Gătim împreună, mâncăm împreună, ne uităm la filme sau meciuri împreună.
Și, atunci când ne despart continente, vorbim foarte mult și folosim toate aplicațiile din lume ca să ne povestim ce facem fie text, fie video.

Care sunt pasiunile voastre (pe lângă fotbal)?

Anamaria Prodan: Călătoriile, gătitul , fotbalul și baschetul! De parcă nu ne ajungea că vorbim mult despre sport, a mai aparut și baschetul în viețile noastre?. Acum, să le iau pe rând. Călătoriile ne plac, dar nu prea avem timp de ele. Eu mă împart între Italia, America și Emiratele Arabe, unde am copiii și soțul, dar atunci când merg acolo nu consider că e o călătorie, e o regăsire cu cei pe care-i iubesc cel mai mult din lume. Gătitul – aici…. e teritoriul lui Laurențiu, eu testez ce face el și sunt tare bună la asta! Iar baschetul…. e nou în familie de când Sarah și-a declarat clar dorința de a fi jucător profesionist și, între timp, a ajuns să fie una dintre cele mai bune jucatoare din SUA. Cât despre fotbal…. este aerul pe care-l respirăm.

Cum arată o zi de relaxare pentru voi?
Anamaria Prodan: Nu prea există! Dar, când avem câteva ore într-o zi în care ne relaxăm, stăm la plajă, vorbim și povestim vrute și nevrute. Râdem împreună, râdem unul de celălălt, facem haz de necaz, ne alintăm, exact ca oricare doi oameni care se iubesc.
Într-o lume agitată și schimbatoare, când 24 de ore într-o zi parcă sunt prea puține, de ce ai nevoie cel mai mult pentru a fi fericit?
Ce mi-aș putea dori mai mult? Am o familie minunată, fiecare are o cale pe care și-a ales-o și pe care performează. Pot să dau mai departe din noțiunile mele despre familie, atunci când cunosc gospodari și îi ghidez cum știu eu mai bine către niște valori pe care le consider esențiale. Am un acoperiș deasupra capului, am un job în care sunt respectată, mă simt frumoasă, sunt educată, deșteaptă, sunt modestă când trebuie, dar, mai ales, știu foarte bine ce pot. Tot ce vreau e să fim în continuare sănătoși și să ne țina Dumnezeu puternici pe toți.

Prima amintire fericită de familie care vă vine în minte?
Anamaria Prodan: Îmi fac viața astfel încât să am amintiri frumoase secundă de secundă. Nu trăiesc din amintiri, dar îmi plac foarte mult momentele în care ne adunăm cu toții pe canapea și ne uităm la poze sau la filmări vechi. Cu mama, cu noi de când ne-am cunoscut, de la nuntă, cu fiecare copil atunci când era bebeluș. Sunt momente minunate și n-aș putea să aleg vreodată unul.

E cunoscut faptul că aveți afaceri în America, iar Laurențiu antrenează o echipă din Emiratele Arabe. Cât de grea a fost adaptarea la noi culturi?
Anamaria Prodan: Îmi place să cunosc noi culturi, sunt fascinată, ma simt ca peștele în apă. Nu am avut niciodată preconcepții sau stampile puse despre anumiți oameni, îi cunosc, vorbesc cu ei și abia apoi îmi fac o impresie. Mă adaptez foarte ușor, îmi place să înțeleg culturile în adevaratul sens al cuvântului.

Ați avut vreodată păreri diferite vis-a-vis de fotbal, jucători, transferuri?
Anamaria Prodan: Da, normal. Multe dintre certurile noastre pornesc de la fotbal – ne uităm la un meci și analizăm fazele, unul vede ceva, altul altceva, ne contrazicem, țipăm, apoi râdem și ne dăm seama că e vorba doar de un meci de fotbal. Iar la transferuri….e alta poveste (râde)… am facut transferuri direct cu Becali atunci când antrenorul Reghecampf nu a vrut jucătorii (râde). Jucătorii și antrenorii pe care-i reprezint sunt sfinți pentru mine. Meseria este meseria și nu are de-a face cu relațiile sot-soție. Nu mi-am permis să-i cer soțului mei să bage în teren pe cineva nici dacă mi-a fost rudă. Nu mi-am permis să cer asta nimănui din ce pe care-i reprezint. Este chestie de respect. Ne certam când vine vorba de jucatori, de meci, de multe lucruri ce țin de conduită, dar niciodată nu rămânem certați. Sunt certuri constructive mereu.

Ați avut idei de afaceri pe care nu le-ați pus în practică?

Anamaria Prodan: De fiecare dată când am avut o idee, am pus-o în practică. A mers, bine. Nu a mers, am inchis și am mers mai departe. Nu trag de-o afacere doar ca s-o am, sunt pragmatică de fel și acest pragmatism mă ajuta în business.

E greu sa fii antreprenor în România? Dar în străinătate?
Anamaria Prodan: Din punctul meu de vedere, într-o lume ideală nu ar trebui să existe aceasta diferență. Cred că un om de afaceri trebuie să fie serios, muncitor, să creadă în ideea lui și să știe clar ce are de făcut ca să reușească. Indiferent dacă e din Romania sau din străinătate.

Cum păstrezi focusul când e vorba de afaceri? Ce vă motivează pe voi?

Anamaria Prodan: Eu n-as putea vreodată să mă vad o nevastă casnică, să dorm, să calc și să fac de mancare. Sunt om de acțiune, simt că m-am născut ca să schimb destine. Eu nu sunt un simplu manager, eu nu am o relație client-manager cu cei cu care semnez. Ei îmi devin familie, ne povestim bune, ne povestim mai puțin bune, râdem și plângem împreună. Mulți dintre ei mi-au devenit fini între timp, tocmai pentru că eu construiesc totul pe o bază solidă, în care experiența mea de atâția ani în fotbal se combină și cu o emoție și o sinceritate în acțiune. Deci, pe mine mă motivează faptul că nu sunt pur și simplu manager, ci cș suntem alături unii de alții și la bine, și la rău.