Criza forței de muncă și calitatea serviciilor la malul mării!

22 zile la mare, 3 sesiuni de training și explorări alături de o puștoaică de 9 ani și o radiografie care într-o frază s-ar rezuma astfel: sezonul este scurt atât se poate.
Am întâlnit și hotelieri corecți și cool în relația cu angajații – o minoritate absolută – contracte de muncă pe minim 6 luni, întreagă sumă pe contract, cazare în condiții absolut decente, o parte din personal, 25-30% păstrați de la an la an deja la al 4-lea sezon în proprietate, dar majoritatea covârșitoare arată astfel:
– hotelieri care nu arată contractele de munca înainte de a fi puși să fie semnate – nici vorba de a fi transmise pe mail înainte împreună cu o oferta scrisa si asumata;
– hotelieri care preferă angajați pentru 2, 3 luni și la anul o iau de la capăt deoarece nu doresc să învestească în păstrarea și/sau dezvoltarea lor;
– Angajatori, care nu dau doi bani pe angajați – îi tratează precum pe niște animăluțe acum ieșite din pădure dar care se întâlnesc cu presa și vorbesc despre criza forței de muncă. O criza reala, de altfel;
– Condiții de cazare pentru angajați? Cum spuneam sunt și decente, dar am fost sunată să mi se arate și cazări cu câte 6 suflete în camera, un fel de cămin dezafectat, sau mutați într-o pădure pentru că acolo unde erau cazați începuseră să cada gândacii pe ei.
– Am mai întâlnit și personal în bucătărie de tipul – „aaa nu e bucătar dar e o doamnă cu mult bun simâ din sat de aici de lângă”, nu are așa pretenții – asta nu ar fi o problema dacă cineva ar investi în pregatirea doamnei, ar fi chiar minunat. Dar este doar o peticeală.
– Terase pe plaja care începeau să servească cafea la ora 10 pentru că nu aveau personal – plecaseră deja (era 25 iunie) pentru că li se promisese cazare, masa și tips individual dar șeful de sală care era fratele patronului a zis că-l ia el că ei sunt doar niste copii din Botoșani, să se mulțumească cu ce au. M-am exprimat greșit când am zis că au plecat- corect este – i-am ajutat să plece și sunt bine la un hotel de tipul celui menționat la început.

Dragi hotelieri, proprietari de business, directori de hotel, iubita/soție sau amantă a proprietarului de hotel – oamenii nu sunt jucăria voastră. Nici turiștii. Știm – sezonul e scurt și „îi ardeți” dar dacă tot mergem pe niște tarife și preturi ridicate să oferim și servicii direct proporționale.
Angajații, chiar dacă muncesc 2 sau 3 luni sunt colegii dumneavoastră și poate renunțați la 2 procente din profitul de la sfârșitul sezonului și:
– oferiți suport angajaților prin departament de HR și training;
– le respectați drepturile – inclusiv cel la odihnă și timp liber;
– găsiți soluții potrivite pentru a păstra angajații în extra sezon – știți că ei mănâncă și în noiembrie și în februarie, da? Iar daca sumele scrise în contracte sunt infime și nu au o durata de minim 6 luni nici macar de șomaj nu beneficiază.
În rest am fost impresionata că pot plăti șezlongul și tot ce am consumat pe plaja cu ajutorul cardului fară să para ciudat și primind bon fiscal, am întâlnit taximetriști politicoși până și fii-mea m-a întrebat dacă sigur nu sunt oamenii din Oradea. Oradea pentru ea este punctul maxim al politeții din Romania.

Cam atât despre litoralul romanesc prin lentila omului care încearcă (și sper că și reușesc) să ofer suport atât angajatorilor cât și angajaților din industria ospitalitatii.