Viață… de corporatistă (episodul 6)

Matei mi-a aruncat o privire complice, ca și când mi-ar fi transmis că știe că eu am lucrat la raport.
Deja mă simțeam mai bine. Acum, eram în elementul meu, știind cât de bine era întocmit raportul. Am luat dosarul din mâinile doamnei Manuela, care s-a așezat pe scaun mândră tare, am privit catre ceilalți, de ce să zic, eram singura care nu dețineam funcția de șef de departament și care aveam drept de cuvânt în această ședință. M-am simțit și eu importantă, până când i-am întâlnit privirea lui Sorin, care privea amuzat către mine. Dobitocul, lasă că o să îl pun cu botul pe labe, când am să încep să prezint datele, pentru că, nu cred că este vreo persoană în această sală care să își imagineze că doamna Manuela ar fi avut capacitatea întocmirii unui raport atât de amănunțit.
Am început cu introducerea, cu datele culese, prezentând activitatea pe întregul an, cu lucrurile bune (puține, ce e drept, a trebuit să fac eforturi mari să identific și puncte forte, pe care le-am umflat să compenseze cât de cât ceea ce urma).
Matei mă privea cu o atenție concentrată, pe care nu o întâlnisem pe parcursul prezentării celorlalte rapoarte. Cred că fusese o formalitate această ședință până acum, Matei fiind destul de mulțumit de profitul generos pe care îl aducea corporația, pentru a nu își mai bate capul cu amănunte.
Dar pe masură ce înaintam în identificarea problemelor, interesul lui creștea și mai mult.
– Domnișoară Maricica, cum ai ajuns la concluzia că numărul personalul din departamentul HR este supradimensionat? A intervenit Matei, la un moment dat.
– Adică cum am ajuns eu la concluzia asta, sări doamna Manuela de lângă el, moment stânjenitor pentru toți cei care au facut eforturi mari să nu bufnească în râs.
– Da draga mea, așa este. Reformulez, domnișoară Maricica, prezintă-ne te rog datele care au făcut-o pe Manuela să concluzioneze că numărul personalului din departamentul pe care îl conduce, este supradimensionat.
– Da, sigur, am continuat eu. În urma analizei fișei postului, am constatat că sunt sarcini identice la mai multe persoane din departament, sarcini care nu necesită un timp foarte mare, dar care se regăsesc totuși la mai multe persoane, deși, doar o singură persoană din departament se ocupă cu așa ceva, astfel încât monitorizarea activității devine greoaie, ceea ce m-a facut să recomand o fișă de activitate zinică, pe care să o completeze fiecare angajat, astfel încât să fie mai ușor de urmărit modul în care angajații își desfășoară activitatea și mai ușor de cuantificat munca fiecăruia.
În sală s-a lăsat o liniște deplină, privirile pline de ranchiună pe care le primeam din partea angajatilor departamentului HR făcându-mă să îmi doresc să intru în pământ. Cine dracu’ m-a pus pe mine să mă bag în așa ceva? Aveau tot dreptul să mă urască, vin eu de nicăieri, și în loc să îmi văd de treaba mea (care o fi aia), le stric lor feng-shui-ul, cu recomandări pentru care mă vor urî și mai mult.
– Foarte interesant, a spus iarăși Matei. Apoi s-a întors către doamna Manuela, și a întrebat-o:
– Draga mea, spune-mi te rog, anul acesta s-au mai facut angajări la departamentul HR?
– Da, au fost câteva angajări, bâlbâi doamna Manuela, dar cea mai valoroasă a fost angajarea asistentei mele, încercă ea să o dreagă.
– Aici ai dreptate, fu Matei de acord cu ea. Dar ce nu înțeleg eu, este de ce a fost nevoie să facem angajări, dacă numărul personalului este și așa supradimensionat. Îmi poate explica cineva?
– Dragă, raspunse doamna Manuela, deja ofruscată. Dacă mi-ar fi venit această idee mai de mult, să fac o analiză amănunțită a activității departamentului, probabil că aș fi observat mai demult.
– Aha, murmură Matei, pus pe gânduri.
– Ce problemă am mai identificat, continui eu, este lipsa procedurilor de orice fel în acest departament. Practic, neexistând proceduri clare, angajații nu știu cine și cum să facă anumite lucruri. Consider esențiale procedurile, ar trebui să fie obligatorii, aș spune eu, într-o firmă de o asemenea anvergură, continui privind către Matei.
– Să înțeleg că la celelalte compartimente există proceduri? Întrebă Matei privind către ceilalti șefi de compartimente.
În sală se lăsă liniște.
– Bun, înțeleg că nu există, concluzionă Matei. Domnișoara Maricica, crezi că ai putea să te ocupi de așa ceva?
– Bineînțeles, am sărit eu, dacă am concursul angajaților. Pentru că, practic, fiecare ar trebui să își întocmească procedura, din care să reiasă activitatea pe care o prestează, cum o prestează, cine verifică activitatea persoanei respective, cine aprobă ceea ce întocmește persoana respectivă…
– Astea sunt amănunte. Uite cum facem, vom înființa un departament care se va ocupa cu întocmirea și implementarea procedurilor și nu, nu o să le facă angajații, o să le faci tu, o să le spui tu ce au de făcut, cum, și tot ce mai trebuie.
– Atunci trebuie să facem anunț pentru angajări, interveni doamna Manuela, deranjată de faptul că va avea de lucru un timp.
– Nu, nu vom face angajări, îi răspunse tăios Matei. Gata cu angajările. Se vor face redistribuiri de la compartimentele care au numar de personal supradimensionat, și am eu așa o bănuială că pe la toate compartimentele există persoane de care vă puteți dispensa.
– Eu propun să fie compartiment, nu departament, iar acesta să fie în cadrul departamentului HR, propune doamna Manuela.
– Nu, va fi departament, iar șeful departamentului va fi domnișoara Maricica, spuse răspicat Matei. Iar acest departament va fi în subordinea mea directă.
– Mulțumesc pentru încredere, am bălmăjit eu, neștiind ce să mai zic.
– Viperă, îmi aruncă doamna Manuela printre dinți.

Va urma