Jonglând cu cafelele și cu cutia de gogoși pe care doamna Manuela le înfuleca la prima ora, de parcă arderile ei nu erau omeneșți, ]ncercam să îmi scot cartela pentru a deschide ușile liftului, lift în fața căruia am stat în prima mea zi de muncă 15 minute întregi, căci nu găseam nici un buton pe care să apăs, iar degetul meu se pare că era invizibil pentru singurul senzor care exista în laterala dreaptă a liftului, până când Sorin, un coleg binevoitor, mi-a arătat ca la proșți cartela, pe care a trecut-o prin fața senzorului și acesta s-a deschis. Același coleg binevoitor îmi apăru și astăzi în cale, și își trecu cartela pe care o purta la gât prin dreptul senzorului.
După tine, Maricica, îmi spuse cu o curtoazie exagerată, căci am uitat să vă spun, mă cheamă Maricica Stănilă, atâta inspirație au avut părinții mei. Doamna Manuela insista să îmi spună Mery, dar m-am gândit că într-un final, tot vor afla colegii mei cum mă cheamă, și nu avea rost să evit inevitabilul.
Mă copleșești, i-am răspuns și eu pe același ton.
Și, vii la team building în weekend? Mă întrebă Sorin, privindu-mă de sus.
Nu cred că vin, îmi petrec weekendul cu iubitul meu, am găsit eu o scuză, căci habar nu aveam de team building, probabil că nu mă anunțase nimeni, pentru că eu nu participam.
Ai iubit? Mă întrebă Sorin mirat.
Adică… am trei picioare, sau ce? De ce n-aș avea iubit? M-am ofensat eu.
Nuu, nu asta am vrut să spun, se scuză imediat. Întrebarea era: mai ai timp de iubit ? Căci se pare că te-a monopolizat Manuela. Îi ești indispensabilă.
Mda, am mormăit eu. Mai am să îi fac menaj, și chiar nu mai poate renunța la mine.
Nu ți se pare că te irosești? Pari… isteață…
Se pare că doar par, am încercat eu să închei discuția.
Uite, eu sunt prieten cu Matei. (Matei era numele managerului general) Dacă vrei, eu îi pun o vorba bună pentru tine, dar te costă.
Serios? L-am întrebat eu privindu-l pe sub ochelarii mei cu dioptrii 0, dar care mă făceau mai interesantă.
Serios. Trebuie să ieși la o cafea cu mine.
Aha. Cafeaua bănuiesc că se bea la tine acasă.
Tu chiar ești isteață, se amuză Sorin.
Mulțumesc, prefer să fiu menajera doamnei Manuela, pardon, asistenta, i-am zis eu, în timp ce ușile liftului se deschideau.
Nu știi ce pierzi, a apucat el să îmi spună înainte de a se închide ușile liftului.
Am deschis ușa cu cotul și am închis-o cu fundul, tehnică pe care o perfecționasem de când primisem sarcina sau… taskul, ca să o citez pe doamna Manuela, de a o aștepta dimineața cu cafea și gogoși.
Nu mai veneai o dată, mă sperie doamna Manuela, apărând în spatele meu, de era să scap gogoșile, pe care le-am prins la timp, nemaireușind în schimb să controlez cafeaua, pe care mi-am pus-o jumătate pe bluză.
Of, tăntăloaică ești, mă mustră doamna Manuela. Ce te-ai speriat așa? Credeai că este bau-bau?
Nu, am bălmăjit eu, în timp ce mă tamponam cu șervețelul pe cămașa roșie, care se pătase. Dar nu mă așteptăm să te găsesc aici.
Am venit mai devreme, că nu am putut dormi de emoție. În weekend mergem la Predeal în team building, îmi spuse aproape țopăind, de mai mai să îi sară sânii generoși din bustieră.
Mergem? am întrebat eu.
Normal că mergem. Doar nu credeai că te las aici. Poate că nu reușesc să îți arăt, dar să știi că te apreciez destul de mult, așa că da, mergem, spuse privindu-mă și așteptând probabil să sar și eu în sus de bucurie. Ca să nu îi stric bună dispoziție, am mimat și eu starea de încântare, nu știu dacă mi-a reușit, căci m-a întrebat imediat :
E vreo problema?
Nu este, am zis cu glasul slab, numai că îi promisesem iubitului meu că ne petrecem weekendul împreună, și… sinceră să fiu, nu prea am bani, mi-a scăpat într-un final adevărul, căci ținutele mele de „business woman” mă cam băgaseră în faliment.
Uite, să nu zici că sunt o șefa afurisită. Am să îți dau un avans. Dar te costă să știi.
„Frate, astăzi toți sunt la suprapreț”, mi-am spus în sinea mea, așteptând să văd care este „taskul”.
Diseară am un party, și nu am avut timp să trec pe la designer să îmi iau rochița. Uite aici adresa, treci tu și ia-o. Aaaa, și mai treci și pe la florărie și comandă un buchet de trandafiri roșii, cu eticheta de la un admirator secret.
Poftim? Și ce fac cu el?
Nu faci nimic, prostuțo, le dai adresa de aici să mi-l trimită.
Îți trimiți singură flori? Nu m-am putut abține.
Normal. Matei trebuie să fie conștient că are concurență, altfel, scade ștacheta, îmi spuse ea mândră nevoie mare de ideea ei genială. Uite cardul, mai spuse în timp ce îmi întinse cardul ei de cumpărături, Gold.
Am plecat înjurând în gând pentru drumurile pe care le aveam de făcut, cu pantofii cu tocuri de 10 cu care încă nu mă obișnuisem. Am luat rochia de la „designer-ul” care era la două străzi mai departe de firmă, și care era de fapt o simplă croitorie. Am oprit la întoarcere la florăria din colț.
Astăzi nu avem trandafiri, mi-a răspuns plictisită vânzătoarea de acolo.
Ce flori roșii aveți? am întrebat, uitându-mă deja la o găleată plină de garoafe. A, uite, aveți garoafe, faceți un buchet frumos și trimiteți-l la adresa aceasta, am mai spus, înmânându-i bilețelul cu adresa. Apoi m-am îndreptat spre clădirea firmei, înarmată cu rochia doamnei Manuela pe care trebuia să o țin sus, ca să nu matur cu poalele ei trotuarul. Că un făcut, când am ajuns la lift, Sorin îmi ieși în întâmpinare.
O, ai avansat, mă luă acesta peste picior, în timp ce trecea cartela prin dreptul senzorului.
Cred că încep să mă gândesc la cafeaua aia, am glumit eu cu el, în timp ce intram în lift.
Știam eu că ești de gașcă, spuse el de dincolo de uși, înainte că acestea să se închidă.
Când am ajuns în birou, Matei era acolo. După o jumătate de oră, a ajuns și buchetul de flori.
Dacă mă întrebai pe mine, îți spuneam că Manuelei nu îi plac garoafele, îmi șopti Matei, făcându-mi cu ochiul.
De unde știi că eu le-am luat? Am întrebat nedumerită.
Păi, de câte ori apare un buchet de la „admiratori”, apare și pe extrasul Manuelei o plata la florărie, simplu, îmi zise el făcându-mi iarăși cu ochiul.
Cine era? întrebă doamna Manuela, intrând pe ușă.
Admiratorul tău secret, iubito, iar ți-a trimis flori.
Doamna Manuela zâmbi întorcându-se cu încetinitorul spre buchetul de flori.
Aruncă porcăriile astea de aici, toanto, țipă la mine când dădu cu ochii de flori.

Va urma…


Conținutul website-ului https://business-talks.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către BUSINESS TALKS sunt protejate prin dispoziţiile legale. Sunt interzise copierea sau reproducerea conţinutului acestui website. Detalii se găsesc în secţiunea Termeni și condiții. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor BUSINESS TALKS, vă rugăm să ne contactați la office@business-talks.ro