Mâine, aici, la aceeași oră…

69

Eram la o terasă. Fumam o țigară și beam cu gândurile aiurea. Și am văzut-o. A privit cu atenție mesele care, la ora aceea, nu erau toate ocupate. Și-a ales una într-o margine, la două mese distanță de a mea. Era poziționată din profil spre mine și situația îmi convenea de minune. Deși, aș fi fost interesat să-i văd micile mimici ale feței. După felul cum a luat loc, părea că nu așteaptă pe nimeni. Venise ca mine, pentru un moment cu ea însăși. Și-a pus geanta pe scaunul de alături și am oftat ușurat văzând că nu scoate telefonul, cum, majoritatea celor de la mese o făcea.

Purta o fustă scurtă și strâmtă și eram nerăbdător să surprind momentul când își va așeza picioarele unul peste celălalt. Iată că o face. Înceeet… fusta se înalță periculos, e destul de nonșalantă în mișcări, ceea ce arată că o astfel de îmbrăcăminte îi este familiară. Are picioare subțiri, nu-mi dau seama dacă musculoase, dar ușor bronzate. Îmi amintesc de descrierile precise pe care Camil Petrescu i le făcea Doamnei T în „Patul lui Procust” și realizez brusc că gândurile mele îi invadează intimitatea. Își înlătură ochelarii de soare și-și aranjează o șuviță de păr după ureche. Îl poartă strâns în coadă, iar nasul cârn, văzut din profil, îi dă o alură de eleganță copilărească. Nu-și controlează poziția la masă încercând să stea dreaptă. Se rezeamă de spătar, cu o palmă pe meniul încă închis. Privește în jur. O clipă, încă una, o încruntare, o aranjare a bretelei bluzei pe umăr și mă vede. Mimica feței nu se schimbă, dar întârzie o jumătate de secundă în plus cu privirea pe fața mea, are cei mai limpezi ochi căprui și mă grăbesc să îi cuprind toate trăsăturile feței într-o privire, căci peste una, două microsecunde se va uita în altă parte. Nu poartă cercei. E frumoasă și știe. Vorbește încet cu chelnerița căreia îi înmânează meniul nedeschis, apoi revine în poziția inițială, de relaxare. Adie un vânt călduț și, Dumnezeu mi-e martor!, nu poartă sutien. Are sânii mici și liberi precum atitudinea ei și mă gândesc cum ar fi dacă aș fi când ar fi… Da. O, da, simte că o privesc. Ceva din aerul ce o înconjoară s-a schimbat, deși poziția ei pe scaun nu s-a schimbat. Privește aiurea peste capete, trec câteva minute, timp în care îmi termin cafeaua și aprind altă țigară.

E vară, iar mesele de la terasă sunt ocupate de doar două persoane: un el și o ea. Trec pe acolo și-i privesc. Dacă porii pielii lor ar fi înalți și vizibili, iar aurele lor purtate la vedere, le-aș vedea aplecate unele către celelalte. O poveste, asta văd. O poveste de vară. În care un el își termină o a doua țigară, iar o ea îi șoptește  suav „Mâine, aici, la aceeași oră”. Clipesc, zâmbesc și plec. Mâine voi veni și eu aici, cu un pix și-o foaie de hârtie.


Conținutul website-ului https://business-talks.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către BUSINESS TALKS sunt protejate prin dispoziţiile legale. Sunt interzise copierea sau reproducerea conţinutului acestui website. Detalii se găsesc în secţiunea Termeni și condiții. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor BUSINESS TALKS, vă rugăm să ne contactați la office@business-talks.ro