Ozzy Osbourne, a închis ochii pentru totdeauna, fără lacrimi, în drum spre casă
După o viață trăită la limita excesului, a absurdului și a gloriei, după zeci de ani în care a sfidat gravitația, logica medicală și statistica supraviețuirii, Ozzy Osbourne a închis în sfârșit ochii pentru totdeauna – așa cum cânta în celebrul său duet Close My Eyes Forever. La vârsta de 76 de ani, „Prințul Întunericului” a părăsit scena vieții și a pășit într-un alt tărâm – unde, poate, nu mai sunt lacrimi, nici durere, ci doar ecoul etern al unei vieți trăite cu volumul la maximum, iar lumea muzicii a pierdut una dintre cele mai recognoscibile voci și personalități ale ultimului secol.
Născut John Michael Osbourne pe 3 decembrie 1948, în Birmingham, Anglia, Ozzy a crescut într-un mediu modest, fiind atras încă din adolescență de muzică și scenă. În 1968, alături de Tony Iommi, Geezer Butler și Bill Ward, a fondat trupa Black Sabbath, considerată pionierul incontestabil al muzicii heavy metal. Albumul de debut, Black Sabbath (1970), a șocat și a fascinat prin tonul întunecat și versurile obscure, punând bazele unui nou subgen muzical.
După despărțirea de Black Sabbath în 1979, cariera sa solo, a adus hituri legendare și colaborări unice, printre care și Close My Eyes Forever, balada întunecată și vulnerabilă ce l-a arătat pe Ozzy nu doar ca pe un simbol al excesului, ci ca pe un om conștient de fragilitatea vieții. A fost, poate, una dintre cele mai sincere confesiuni muzicale ale sale, iar azi, versurile acelea capătă greutatea unui rămas-bun.
“If I close my eyes forever / Will it all remain unchanged?”
Acum știm răspunsul: da, Ozzy – muzica ta va rămâne neschimbată, nemuritoare.
Dincolo de titlurile de album și de legendele despre lilieci, Ozzy a fost un om care a îmbrățișat absurdul, dar și durerea. A vorbit deschis despre dependențe, boală, căderi și reveniri. A fost un supraviețuitor într-o industrie care nu iartă și un personaj care nu putea fi ignorat. Uneori părea imposibil de înțeles, alteori incredibil de clar. Dar niciodată lipsit de suflet.
Azi, când vestea dispariției lui a făcut înconjurul lumii, înțelegem mai bine că în spatele urletului era o inimă obosită care cerea liniște:
„So now that it’s over, can’t we just say goodbye?”
Ozzy Osbourne a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame ca membru al Black Sabbath și a primit un Grammy Lifetime Achievement Award pentru contribuția sa la muzică. A vândut zeci de milioane de albume în întreaga lume și a influențat generații întregi de muzicieni.
„I’ve seen your face a hundred times, every day we’ve been apart. I don’t care about the sunshine, yeah… ‘cause Mama, I’m coming home.”
A trăit intens, a căzut și s-a ridicat, a pierdut și a câștigat. A râs, a plâns, a inspirat. A fost un simbol al excesului, dar și un om sincer, vulnerabil, care nu s-a ascuns niciodată de adevăr.
Rămâne în istorie nu doar ca un pionier al metalului, ci ca o forță culturală inconfundabilă, un simbol al rebeliunii, al supraviețuirii și al pasiunii nemărginite pentru artă.
Ozzy Osbourne nu mai este printre noi. Dar vocea lui va continua să răsune și după ce închidem ochii. Și ne vom aminti. De el. For ever.
