Un spirit liber care a scris istoria jazzului românesc

O carieră de peste patru decenii

Născut la Cluj-Napoca, crescut la Sibiu, Mircea Tiberian și-a început drumul artistic în anii ’70, debutând la Festivalul Internațional de Jazz din Sibiu. A fost unul dintre pionierii autentici ai jazzului românesc, un promotor al improvizației libere și al experimentului sonor, cu o eleganță intelectuală rar întâlnită.

În 1991 a înființat, în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, departamentul de jazz, primul de acest fel din România. De-a lungul anilor, a format zeci de generații de artiști, dintre care mulți au devenit la rândul lor figuri importante pe scena internațională.

Discografia sa cuprinde titluri de referință — Magic Bird, Never Ending Story, Working Underground, Back to My Angel — albume care au depășit granițele culturale și au impus o estetică românească a jazzului contemporan.

Viziune, influență, moștenire

Mircea Tiberian a fost, dincolo de note și acorduri, un arhitect de idei. El a reușit să unească două lumi: cea academică și cea artistică, devenind un reper pentru cei care cred că arta poate schimba felul în care gândim și simțim lumea.

Prin predare, prin concerte, prin scrierile sale și prin modul în care a modelat tineri artiști, Tiberian a ridicat standardul culturii muzicale românești la un nivel european. În cuvintele unuia dintre studenții săi: „Domnul Tiberian nu ne-a învățat doar muzică, ne-a învățat să gândim liber.”

Un om al dialogului

Într-o lume dominată de zgomot, Mircea Tiberian a ales mereu dialogul: între oameni, între culturi, între tăcere și sunet. A crezut în puterea improvizației ca formă de cunoaștere și în curajul de a căuta mereu altceva.

De aceea, trecerea sa nu înseamnă o liniște definitivă, ci o continuitate discretă — în fiecare pianist care îndrăznește să improvizeze, în fiecare ascultător care închide ochii și înțelege că jazzul e despre libertate.

Moștenirea lui Mircea Tiberian

Business-Talks aduce un omagiu acestui spirit creator care a înțeles că arta, educația și libertatea sunt fețele aceleiași monede: demnitatea umană. El rămâne un model de rafinament, pasiune și profunzime.
Drum lin, Maestre. Muzica ta nu se va opri niciodată.
România pierde un mare artist, dar câștigă o moștenire culturală care va inspira generații.