Pe fondul incertitudinii politice din Statele Unite și al riscului unei posibile retrageri parțiale sau totale a sprijinului militar american pentru Europa, un nou raport lansat de Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) aruncă o lumină dură asupra dependenței continentului european de umbrela de securitate oferită de Washington. Întrebarea esențială pe care o ridică documentul: Este Europa pregătită să se apere singură? Răspunsul scurt – nu încă. Răspunsul lung – cu costuri uriașe și decenii de efort.

O umbrelă care ne-a costat puțin – dar ne-a protejat mult

De la începutul Războiului Rece și până astăzi, apărarea Europei a fost strâns legată de implicarea militară a SUA. Cu mii de soldați staționați pe continent, baze strategice, sisteme de rachete și avioane de luptă de ultimă generație, armata americană a funcționat ca un garant al păcii în fața amenințărilor externe, în special dinspre Rusia.

Însă, în contextul politic actual – cu un Donald Trump posibil să revină la Casa Albă și cu apelurile sale constante pentru o „NATO mai echitabilă” (adică mai puțin dependentă de SUA) – ideea că Europa ar putea fi nevoită să-și asume singură costurile propriei apărări devine un scenariu tot mai realist.

Costul independenței: până la 1 trilion de dolari și 20-30 de ani

Potrivit raportului IISS, dacă Statele Unite și-ar retrage sprijinul militar din Europa, statele membre NATO de pe continent ar avea nevoie de:

  • 400 de avioane de luptă tactice pentru a înlocui escadrilele americane;

  • 20 de distrugătoare pentru a acoperi prezența navală în Atlantic și Marea Mediterană;

  • 24 de sisteme avansate de apărare antiaeriană cu rază lungă;

  • Zeci de mii de soldați suplimentari și infrastructură logistică corespunzătoare.

Valoarea acestor investiții s-ar ridica la 346 de miliarde de dolari în scenariul „minim” (folosind echipamente de calitate medie), respectiv în jur de 900 de miliarde de dolari în scenariul „maxim” (cu echipamente de top comparabile cu cele americane).

La aceste sume se adaugă costurile anuale de operare și întreținere, estimate la alte dozens of billions de dolari anual.

O perioadă critică de vulnerabilitate

Unul dintre cele mai alarmante puncte din raport este referitor la timpul necesar pentru această transformare: până la 25 de ani. În acest interval, Europa ar fi vulnerabilă la agresiuni externe, în special din partea Rusiei, într-un context în care războiul din Ucraina demonstrează că amenințările sunt cât se poate de reale.

Fără sprijinul logistic, informațional și tehnologic al SUA, NATO ar suferi un șoc sever, în special în statele din flancul estic precum Polonia, România sau țările baltice.

Europa poate… dar trebuie să vrea

Deși scenariul este sumbru, raportul nu exclude ideea că Europa poate deveni autonomă din punct de vedere militar. Cheia stă în voința politică și în coordonarea eficientă între statele membre.

Franța, Germania și Polonia ar putea deveni piloni regionali ai unei strategii comune de apărare. Inițiative precum Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO) sau proiectele europene de achiziții comune de armament trebuie accelerate și integrate într-o viziune unificată.

Un apel la realism strategic

Raportul IISS este, în esență, un avertisment și o invitație la realism: dependența excesivă de SUA nu este o strategie sustenabilă pe termen lung. Într-o lume multipolară, în care China își afirmă tot mai mult influența, iar Rusia testează permanent limitele Occidentului, Europa trebuie să-și regândească propria arhitectură de securitate.

Concluzie
Europa are de ales: să rămână în umbra unui aliat impredictibil sau să-și asume cu maturitate și responsabilitate propriul destin militar. Calea spre autonomie nu va fi ieftină, nici ușoară, dar este singura garanție a unei securități durabile.