As. med. Iulia Comoti despre vocație, responsabilitate și misiunea de a crește standardele în stomatologia românească

În spatele fiecărui act medical realizat cu precizie există o echipă, iar în stomatologie rolul asistentei rămâne adesea discret, dar fundamental. Pentru Iulia Comoti, această profesie a devenit mai mult decât o carieră – a devenit o misiune: aceea de a contribui la siguranța pacientului și la profesionalizarea unei ocupații care merită mai multă recunoaștere.

Ce v-a atras către această profesie și cum a evoluat parcursul dumneavoastră profesional?

Bunicii mei m-au îndrumat către această meserie. Recunosc că îmi place să ajut oamenii, mai ales atunci când îi văd zâmbind. La început am spus că stomatologia va fi doar o etapă temporară pentru mine – îmi doream să urmez Dreptul, însă viața a avut o altă întorsătură pentru mine.

Debutul nu a fost deloc ușor. Nu era nimeni care să te învețe pas cu pas; trebuia să prinzi din mers, să înțelegi singură, cât și cum puteai. Au fost enorm de multe piedici la început, însă dorința mea de a învăța a fost mai puternică. Am fost perseverentă, am avut încredere în mine, iar faptul că vedeam fericirea și zâmbetul pe chipul pacienților mă motiva să învăț și mai mult, să înțeleg în profunzime această profesie.

Când începi să înțelegi medical ce se întâmplă, cât de importanți sunt dinții pentru întregul organism și ce rol esențial au, când realizezi cât de mult poate schimba un zâmbet fizionomia unei fețe, totul devine cu adevărat uimitor.

Mulți m-au întrebat de ce nu am ales Medicina. Adevărul este că sunt atrasă mai mult de partea legală, de ideea de a face lucrurile corect, cu responsabilitate și rigoare. Din această combinație între dorința de a ajuta, disciplina profesională și nevoia de a face lucrurile așa cum trebuie s-a născut pasiunea mea pentru a profesa ca asistent medical.

A existat un moment care v-a făcut să conștientizați importanța reală a rolului asistentei?

Au fost mai multe momente care m-au făcut să conștientizez cât de important este rolul asistentei medicale, mai ales lucrând în chirurgia dento-alveolară. În ultimii ani am înțeles cât de mult contează prezența noastră pentru psihicul pacientului. Chirurgii sunt, de multe ori, mai puțin empatici – nu pentru că ar fi greșit, ci pentru că altfel nu ar putea gestiona cazuri complicate. Tocmai de aceea, rolul asistentei nu înseamnă doar pregătirea câmpului operator, ci și susținerea emoțională a pacientului, de la început până la final.

Îmi amintesc de o pacientă de peste 50 de ani care își pierduse toți dinții mandibulari. Pentru o femeie, este un șoc profund să se vadă fără dinți. Medicul i-a explicat planul de tratament, iar ea era extrem de temătoare. Eu eram fascinată de complexitatea cazului și am început să vorbesc cu ea, să o liniștesc. La un moment dat, uitase de frică. Am văzut-o zâmbind din nou, fericită. Atunci am simțit cât de multă împlinire îmi aduce această meserie.

Am asistat peste 1000 de pacienți, fiecare cu personalitatea lui. Sunt zile grele, în care oboseala te apasă și simți că vrei să renunți. Dar când vezi un pacient zâmbind, parcă îți dispare toată epuizarea.

Pacientul este cel mai important într-o clinică. Iar asistenta de stomatologie nu „ține doar aspiratorul” în mână. Ea are în grijă pacientul, sprijină medicul și poartă responsabilități uriașe, mai ales în ceea ce privește sterilizarea și siguranța actului medical. Când înțelegi asta, îți dai seama cât de valoroasă este, de fapt, această profesie.

Ce v-a determinat să faceți pasul către formarea altor asistente?

Povestea este lungă, dar, pe scurt, a fost dorința de a schimba ceva.

Recunosc că nu am stat angajată mai mult de un an într-o clinică. Am văzut multe probleme, de toate felurile, și m-am confruntat cu situații dificile. Cea mai reală problemă din sistem, din punctul meu de vedere, este lipsa răbdării și a dorinței de a forma asistente. De multe ori ești pe principiul „ori înveți din mers, ori deloc”. În plus, puțini angajatori mai știu să își motiveze personalul. De aici pornește multă frustrare.

Munca este enormă. Asistenta nu doar asistă medicul. Ea este responsabilă de sterilizare – un capitol unde multe colege întâmpină dificultăți –, face parte din planul de tratament, oferă informațiile de după consultație și, de multe ori, pacientul alege să întrebe asistenta, nu medicul. Atunci trebuie să știi exact ce informații poți oferi și care sunt limitele tale. Toate acestea duc, inevitabil, la suprasolicitare și la burnout – un subiect sensibil, dar foarte real.

Când am decis să profesez ca asistent independent, m-am gândit că voi interacționa cu multe asistente, că voi putea observa rapid problemele din clinici și, acolo unde există deschidere, voi contribui la îmbunătățirea lor. Am întâlnit asistente cu experiență care nu cunosc corect procedurile, nu din lipsă de capacitate, ci pentru că „așa au fost învățate”.

Pentru mine, actul medical este extrem de important, iar corectitudinea lui începe și cu asistenta.

Mă exprim în mediul online și știu că pentru unele asistente reprezint un model, iar acest lucru mă bucură enorm. Îmi doresc să merg prin țară, să ajung în cât mai multe clinici, să cunosc cât mai multe cadre medicale. Nu ofer doar cursuri medicale, ci și experiență de viață. Pentru că nu totul se rezumă la proceduri. La fel ca în Drept, întâi înțelegi omul, apoi aplici procedura.

Îmi place să le reamintesc colegelor mele că trebuie să se pună pe primul plan, să înțeleagă că această meserie se face din pasiune, nu din obligație. Când o faci cu suflet, se vede. Și schimbă vieți.

Ce diferențiază o asistentă bună de una cu adevărat valoroasă?

Consider că diferența o fac, în primul rând, empatia și responsabilitatea. O asistentă bună își cunoaște foarte bine atribuțiile și le îndeplinește corect, dar cea care devine un sprijin real pentru medic și pacient are capacitatea de a anticipa nevoile, de a comunica eficient și de a crea un climat de încredere.

Atenția la detalii, calmul în situații tensionate și dorința sinceră de a ajuta sunt esențiale.

Cum vedeți viitorul profesiei în România?

Clinicile ar trebui să fie deschise să susțină cursuri pentru asistente chiar în cadrul lor, iar medicii să privească această investiție ca pe o evoluție, nu ca pe un cost. Un asistent bun presupune investiție financiară, dar și deschidere.

Stomatologia a evoluat enorm în ultimii ani și ar trebui scoasă mai mult în lumină. Din păcate, doar medicii au acces constant la cursuri și specializări, în timp ce asistenta rămâne, de multe ori, ultima care mai speră la dezvoltare.

Cred cu tărie că, dacă sunt susținute moral și financiar, asistentele pot avea o evoluție extraordinară — pot ajunge chiar să managerieze clinici, pentru că un cadru medical înțelege cu adevărat pacientul, emoțiile și nevoile lui.

Consider obligatorie implementarea cursurilor de prim ajutor, atât pentru medici, cât și pentru asistente, inclusiv în domeniul privat. Siguranța pacientului trebuie să fie prioritară.

Meseria de asistent medical trebuie revalorizată. În ultimii ani a fost, din păcate, diminuată ca importanță, tocmai pentru că nu a existat o formare constantă și coerentă.

Pacienții au nevoie de informații corecte și de educație continuă. Mulți încă trăiesc cu „frica de dentist”, însă noile generații de medici sunt mult mai bine pregătite și mai atente la partea umană. Îmi doresc ca această evoluție să continue și să fie susținută de o echipă completă, bine pregătită.

Motivarea cadrelor medicale este esențială. Există numeroase forme de bonusare și recunoaștere pentru cei care își fac meseria cu responsabilitate. Angajatorii ar trebui să respecte mai mult partea contractuală și să conștientizeze că epuizarea fizică și mentală este reală și afectează întregul sistem, inclusiv pacientul.

În final, lucrurile sunt simple: medicul este eficient și liniștit când are o asistentă bine pregătită; asistenta este motivată și respectată pentru munca ei; iar pacientul oferă verdictul final prin zâmbetul și încrederea lui.

Totul pleacă de la educație. Iar cine își dorește cu adevărat o evoluție frumoasă o va construi — pas cu pas, cu profesionalism și pasiune.

Într-un sistem medical în care tehnologia avansează rapid, diferența reală rămâne, în esență, umană. Profesionalizarea asistentelor medicale nu este doar o temă de breaslă, ci una de responsabilitate și viziune pentru întregul ecosistem medical. Investiția în educație, rigoare și echipe bine formate este, în cele din urmă, o investiție în încrederea pacientului. Iar încrederea este cel mai valoros capital al oricărei clinici.