Orice măsură trebuie minuțios analizată pentru a evita ca aceasta să dezvolte o stare de dificultate financiară asupra clientului”

1651

Interviu cu domnul Bogdan Bicică, membru al Asociaţiei Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar și Chief Legal Officer în cadrul Băncii Comerciale Feroviare

 

Am auzit o definiţie absolut minunată a consilierului juridic. Cică acesta este un „amestec între creativitate şi rigoare”. Retrăgându-ne din poezie, care este mai exact rolul unui consilier juridic într-o bancă?
– Apropo de posibile definiţii ale juriştilor, unii ar fi de părere că suntem nişte scriitori rataţi cu referire la lungile opinii pe care le oferim… Însă, serios vorbind, rolul consilierului juridic se circumscrie scopului departamentului juridic din care face parte, respectiv integritatea patrimonială a băncii şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia prin mijloacele specifice prevăzute de lege. Acest departament asigură protejarea intereselor băncii atât în soluţionarea conflictelor ce pot apărea ca urmare a neaplicării sau aplicării defectuoase a dispoziţiilor legale sau contractuale, cât şi a faptului că drepturile şi obligaţiile contractuale ale băncii şi/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite în mod corespunzător. De asemenea, reprezintă instituţia de credit în faţa instanţelor judecătoreşti unde îşi verifică lungile opinii. De ce spun asta? Emiterea opiniilor juridice fără o expertiză practică susţinută în faţa judecătorilor poate conduce în situaţii delicate la eşec, simpla teorie nefiind suficientă.

Sunteţi membru al Asociaţiei Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar, explicaţi, pentru cititorii noştri, care este rolul unui Legal Manager, în departamentul Restructurare şi Recuperare Credite?
– Cu toate că nu am avut niciodată această funcţie, pot spune din experienţa mea în cadrul uneia dintre instituţiile de credit, că un bun manager în cadrul unui departament de restructurare şi recuperare ar trebui să fie un bun practician al dreptului, care să asigure celeritatea măsurilor adoptate atât în procedura de insolvenţă reglementată de Legea 85/2014, respectarea termenelor imperative, cât şi controlul actelor de executare întocmite de executorii judecătoreşti conform Codului de procedură civilă. Evident, un rol deosebit îl are în alegerea echipei cu care lucrează, întrucât tentaţiile pot exista şi în acest domeniu. Pentru a identifica soluţia optimă într-un caz de restructurare, ar trebui să aibă şi sprijinul unei persoane care are cunoştinţe de analiză financiară, tocmai pentru că nu toate problemele pot fi rezolvate aplicând o soluţie simplă de începere a unei proceduri de insolvenţă, sau o executare silită, iar managerului îi revine sarcina de a discuta acel caz cu alte departamente ale instituţiei de credit, ceea ce presupune existenţa unor bune abilităţi în comunicare. Cunoscând şi faptul că uneori, nici de partea cealaltă a baricadei lucrurile nu se întâmplă conform legislaţiei insolvenţei, referindu-mă aici la practicienii în insolvenţă, un manager trebuie să aibă suficiente criterii de selecţie a profesioniştilor tocmai pentru a evita producerea unui risc de pierdere pentru instituţia de credit.

Interviu cu domnul Bogdan Bicică, membru al Asociaţiei Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar și Chief Legal Officer în cadrul Băncii Comerciale Feroviare

De fapt, cu ce se ocupa Asociaţia Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar?
– Pentru un răspuns cât mai obiectiv poate ar trebui să îl întrebaţi pe domnul preşedinte Ianfred Silberstein datorită căruia am aderat şi eu la Asociaţie. Cu ceva timp în urmă domnia sa m-a invitat să particip la una din Conferinţele anuale ale Asociaţiei şi pot spune că m-a impresionat gradul ridicat de profesionalism al speakerilor. La modul general, Asociaţia se ocupă cu identificarea punctuală a problemelor specifice consilierilor juridici care activează în cadrul sistemului financiar – bancar, stabileşte anumite puncte de vedere comune, pentru soluţionarea unitară şi în spiritul legii a problemelor identificate în sistemul bancar. De asemenea, asigură perfecţionarea profesională continuă a membrilor săi.

Explicaţi-ne, vă rog, ce este aceea­ guvernanţă corporativă în activitatea bancară?
– Trecând peste titulatura spectaculoasă, este o activitate subsumată prevederilor Legii 31/1990 (legea societăţilor), Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi legislaţiei secundare emise de Banca Naţională a României. În mod concret, presupune întocmirea formalităţilor de înregistrare/notificare/aprobare, după caz, la Oficiul Registrului Comerţului, Banca Naţională a României, precum şi la alte autorităţi şi instituţii publice, cu privire la modificările aduse în statutul şi organizarea băncii. Departamentul Juridic primeşte, păstrează şi arhivează documentele juridice privind constituirea şi funcţionarea Băncii, documentele juridice referitoare la modificări în situaţia Băncii, precum şi înregistrări/notificări/aprobări, după caz, la Oficiul Registrului Comerţului, Banca Naţională a României, alte autorităţi şi instituţii publice. În cadrul Băncii Comerciale Feroviare SA, Departamentul Juridic asigură secretariatul tehnic pentru Adunarea Generală a Acţionarilor, Consiliul de Adminsitrație, Comitetului de Conducere şi celelalte comitete ale Băncii, precum şi urmărirea încadrării în termenele stabilite a hotărârilor şi deciziilor luate de organul de conducere şi celelalte structuri menţionate.

Ce este un executor bancar?
-Trebuie să precizez că această instituţie a executorilor bancari a fost desfiinţată în anul 2012 prin Legea 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare. Astfel încât nu mai putem vorbi despre executorii bancari în prezent. Legea privind desfiinţarea executorului angajat al instituţiei a fost binevenită, chiar dacă acest lucru presupune costuri sporite în ceea ce priveşte executarea silită, însă principalul său câştig este că executorii nu mai pot fi acuzaţi că favorizează creditorul bancar.

Ce este „competența alternativă a executorilor după sediul terţului poprit” şi dacă este ea bună în peisajul recuperărilor credale prezente?
– Tot la trecut putem vorbi şi despre această competenţă alternativă, întrucât articolul 782 Cod de procedură civilă a fost modificat prin Legea nr. 17/2017. Din păcate, practicienii în materia executării silite se confruntă cu 6 forme succesive și diferite ale Codului de procedură civilă, fiind necesară foarte multă atenţie în aplicabilitatea dispoziţiilor procedurale, iar legiuitorul, în înţelepciunea sa, a preferat să anuleze această competenţă. Urmare a modificării, va fi competent doar executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află sediul sau domiciliul debitorului.

Cum s-ar putea defini creditarea incorectă?
– Mă voi referi strict la creditarea persoanelor juridice, întrucât consumatorii beneficiază în prezent de o legislaţie adecvată datorită eforturilor ANPC. În doctrină nu a fost încă definită noţiunea, aşa cum nu există în prezent un manual de bune practici, dar am putea încerca să stabilim ce practici bancare ar fi incorecte raportate la interesul clientului persoană juridică (profesionist). Am întâlnit în practică situaţii în care unui comerciant i-a fost acordată o linie de credit pentru finanţarea parţială a unor investiţii în hale de producţie sau altui comerciant i-a fost majorată dobânda pentru neîndeplinirea rulajului. În prima situaţie, motivarea instituţiei a fost că societatea nu se încadra (califica) pentru un credit de investiţii cum era firesc şi aşa s-a preferat un compromis, dar din păcate, clientul a avut ulterior probleme de lichiditate şi implicit dificultăţi în rambursarea liniei de credit. În a doua situaţie, chiar dacă creditorul a luat o măsură sancţionatorie posibilă, fiind o clauză inserată în contractul de credit, clientul a intrat în insolvenţă. În raportul pe cauzele deschiderii insolvenţei, practicianul în insolvenţă a identificat una din cauze şi majorarea dobânzii. Ce vreau să subliniez? Faptul că orice măsură trebuie analizată înainte de a fi luată din perspectiva creării unei stări de dificultate financiară asupra clientului, care poate conduce la insolvabilitate şi la riscul de creditare. Astfel, prin măsuri adecvate, instituţia de credit trebuie să vină şi în sprijinul clientului, aplicând o politică de win-win. Supracreditarea ar putea fi un al treilea exemplu în care instituţia de credit plusează şi oferă suma maximă pentru că clientul se califică. Un alt exemplu este scandenţarea anticipată (declararea exigibilităţii) pe varii motive, cum ar fi schimbarea acţionariatului împrumutatului, deşi clientul are ratele plătite în mod corect. În general, astfel de clauze sunt inserate la capitolul „Cazuri de culpă” în contractul de credit şi sunt în sarcina exclusivă a împrumutatului, până acum nimeni nu s-a gândit să specifice pentru echilibrul contractual şi cazuri de culpă pentru creditor. Totuşi în ultimii ani, am observat o maturizare atât a împrumutaţilor persoane juridice cât şi a creditorului, existând o abordare corectă a creditării, iar acest lucru se datorează şi supravegherii exercitate de Banca Naţională a României.

Cum am putea să ne referim la răspunderea patrimonială a băncii în cazul culpei în creditarea incorectă?
– Analizând condițiile în care ar putea opera răspunderea instituţiei de credit trebuie să ne raportăm la art. 1357 din noul cod civil care specifică:„Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”, în fapt fiind transpuse într-o nouă formulare prevederile art. 998 și 999 din vechiul cod civil. Prin urmare, dacă un client persoană juridică ar fi prejudiciat printr-o acţiune a instituţiei de credit, ar putea solicita pe cale civilă atragerea răspunderii patrimoniale. În exemplul oferit mai sus, prin care banca decide unilateral declararea exigibilităţii anticipate (accelerarea creditului) pe motivul schimbării acţionariatului clientului, acesta constituind un caz de culpă în situaţia în care banca nu este de acord cu această operaţiune, ar putea fi atrasă răspunderea băncii dacă clientului i se cauzează o stare de insolvabilitate prin această măsură. Din perspectiva mea, calitatea noilor acţionari nu poate fi invocată ca temei substanţial în faţa instanţei de judecată, întrucât creditul acordat profesioniştilor nu este un credit intuitu personae. Chiar dacă contează şi CV-urile acţionarilor în luarea unei decizii de creditare, nu poţi aplica acelaşi raţionament atunci când soliciţi plata creditului anticipat, întrucât de cele mai multe ori te poţi afla pe tărâmul abuzului de drept care e sancţionabil.

Cum am putea stabili limitele legale ale lichidării în cadrul procedurii insolvenţei, prin raportare la drepturile acţionarilor asupra averii debitorului falit?
– Pornind de la scopul legii insolvenţei oferit de legiuitor, adică instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, evident că limita lichidării activelor societăţii se situează la concurenţa masei pasive. Teoretic, tot ceea ce rămâne după acoperirea datoriilor revine acţionarilor. Spun teoretic, pentru că arareori în practica insolvenţelor se întâmpla ca prejudiciul să fie integral recuperat.

Până la sfârşit, obiceiul practicienilor în insolvență de a constitui provizionul destinat acoperirii cheltuielilor viitoare ale procedurii este blamabil sau nu? De ce?
– Constituirea unui provizion din valorificarea bunurilor aparţinând debitorului supus legii insolvenţei este necesar şi corect atâta timp cât sunt respectate dispoziţiile legii insolvenţei. În mod normal, procedura de insolvenţă necesită resurse pe care practicianul în insolvenţă este nevoit să le aloce uneori chiar din patrimoniul său pentru efectuarea actelor procedurale, publicitate, expertize contabile, inventarierea patrimoniului etc. Prin urmare este necesar ca atunci când valorifică un activ, administratorul judiciar sau lichidatorul să constituie un provizion. Nu există un cuantum precis determinat şi aici intervine buna credinţă a practicianului în insolvenţă, întrucât cheltuielile de procedură nu trebuie să fie exagerat de mari, tocmai pentru că în final acestea sunt suportate de către debitor, şi implicit de creditori prin diminuarea creanţelor acestora. Deci, echilibrul trebuie gestionat în mod corespunzător de practicianul în insolvenţă. Probleme mai apar când administratorul judiciar sau lichidatorul constituie provizion din valorificarea bunurilor grevate de sarcini, aspect incorect prin raportare la dispoziţiile legii insolvenţei. Textul art. 159 din Legea 85/2014-corespondentul art. 121 din Legea 85/2006 prevede că fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită, creanţele furnizorilor de utilităţi născute ulterior deschiderii procedurii;
2. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă născute în timpul procedurii de insolvenţă. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, precum şi alte accesorii, după caz
3. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum şi cele corespunzătoare art. 105 alin. (3) şi art. 123 alin. (11) lit. a)….
Prin urmare, din enumerarea categoriilor de plăți lipseşte„provizionul lichidatorului” şi deci, nu se poate constitui un provizion din aceste sume, întrucât altfel s-ar nesocoti un drept fundamental al creditorului ipotecar…

Daţi-ne, vă rog, câteva amănunte despre produsul Băncii Feroviare Comerciale denumit „Contul PRIMUS Antreprenor”?
– Banca Comercială Feroviară susţine, prin acţiunile pe care le întreprinde şi prin produsele pe care le dezvoltă, mediul de business autohton. Astfel, Primus Antreprenor este un pachet de produse şi servicii, dedicat exclusiv antreprenorilor şi profesiilor liberale. Având costuri avantajoase şi o gamă largă de servicii personalizate, Primus Antreprenor oferă clienţilor confortul, siguranţa şi eficiența de care au nevoie pentru a deveni şi a se menţine profesionişti în domeniile lor.


Conținutul website-ului https://business-talks.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către BUSINESS TALKS sunt protejate prin dispoziţiile legale. Sunt interzise copierea sau reproducerea conţinutului acestui website. Detalii se găsesc în secţiunea Termeni și condiții. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor BUSINESS TALKS, vă rugăm să ne contactați la redactie@business-talks.ro