Despre caracterul executoriu al înscrisurilor emise de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. – IFN pentru garantarea creditelor acordate de instituţiile de credit(FNGCIMM)

155
 
Analiză realizată de juristul Bogdan Bicică
Disclaimer uzual oricăror materiale sensibile: Înainte de a începe umilul nostru demers de analiză a naturii juridice a actelor emise de FNGCIMM, trebuie să subliniez faptul că prezentul material nu reprezintă opinia oficială a instituţiei de credit pentru care lucrez şi nici nu angajează răspunderea acesteia, fiind o argumentaţie asumată integral de subsemnatul.
Scopul existenţei Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. – IFN rezultă clar chiar din titlul acestei instituţii, nefiind necesară o analiză textuală a obiectului său de activitate. Totuşi, dilema caracterului executoriu al actelor emise de Fond este legată şi de constituirea propriu-zisă a acestei instituţii deosebit de utile pentru viaţa economică şi implicit progresul iniţiativei private. Prin Hotărârea nr. 1211/2001 emisă de Guvernul României ia naştere Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. – IFN, iar la art. 2 alin. (1) se precizează că FNGCIMM are ca activitate principală acordarea din fonduri proprii a finanţărilor, garanţiilor şi asumarea angajamentelor de garantare sau finanţare, precum şi orice alte instrumente de finanţare care pot fi obţinute de întreprinderile mici şi mijlocii, definite potrivit legii, precum şi de alte categorii de solicitanţi prevăzuţi în lege şi în actul său constitutiv, de la bănci sau din alte surse.
Pentru îndeplinirea obiectului său de activitate, FNGCIMM a încheiat convenţii de garantare cu instituţiile de credit prin care Fondul a înţeles să garanteze creditele pe care instituţiile de credit le acordă întreprinderilor mici şi mijlocii. Mecanismul de funcţionare al emiterii garanţiei este următorul: instituţia de credit prezintă către FNGCIMM o Notificare de includere în plafonul de garantare prin care pune la dispoziţia fondului elementele necesare analizării încadrării clientului în categoria IMM şi solicită emiterea garanţiei, iar FNGCIMM după propria analiză emite acceptul de a garanta în calitate de fideiusor acel client printr-un document separat numit Confirmarea de includere in plafon. Prin “CONFIRMAREA NOTIFICĂRII DE INCLUDERE ÎN PLAFONUL DE GARANTARE” , Fondul se angajează în mod expres, irevocabil şi necondiţionat să plătească în termen de 90 de zile calendaristice de la primirea Cererii de plata, 80% din suma reprezentând finanţarea garantată restantă. În general, convenţiile încheiate cu FNGCIMM au acelaşi conţinut, iar la art. 6.1.,6.2.,6.3, din Convenţia cadru se stipulează clar că garanţia Fondului este expresă, necondiţionată, irevocabila şi constituie fideiusiune în condiţiile reglementate de art. 2280-2320 Cod Civil. Până aici totul e clar cel puţin pentru profesioniştii în domeniu, însă ce se întâmplă daca FNGCIMM refuză onorarea obligaţiilor asumate în calitate de fideiusor? Iniţial s-a considerat că instituţiile de credit au deschisă calea acţiunii directe în temeiul dreptului comun pentru obţinerea unui titlu executoriu împotriva FNGCIMM, însă ulterior, Curţile de Apel au modificat această practică, considerând că instituţiile de credit au deja un titlu executoriu, iar astfel de acţiuni sunt lipsite de interes.
Problema de drept invocată de către FNGCIMM pentru a nu onora garanţia acordată este faptul că aceste înscrisuri nu constituie titluri executorii, cu toate că în cuprinsul Confirmării Notificării de Includere în Plafonul de Garantare se menţionează că aceste înscrisuri sunt titluri executorii în temeiul legii. Chiar dacă la nivelul Curţii de Apel Bucureşti această problemă a fost tranşată, totuşi la nivelurile inferioare problema de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti, existând în prezent o practică neunitară provenită din hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii. Argumentele invocate în jurisprudenţă pentru calificarea drept titluri executorii a înscrisurilor “CONFIRMAREA NOTIFICĂRII DE INCLUDERE ÎN PLAFONUL DE GARANTARE” şi “NOTIFICARE DE INCLUDERE ÎN PLAFONUL DE GARANTARE”, sunt următoarele:
– obiectul convenției îl constituie „garantarea de către Fond, în calitate de fideiusor, în mod expres, irevocabil și necondiţionat, a obligaţiilor de rambursare a finanţărilor individuale acordate de finanțator (instituţia de credit) beneficiarilor IMM, în limita unui plafon de garantare”; au fost detaliate, în clauzele de la art.3.1.1., art.3.1.2., art.5.1.-5.3., criteriile de eligibilitate pentru IMM, condițiile de garantare pentru finanțator, comisioanele de garantare (plătite de finanțator către Fond, în condițiile stipulate de art.7.4.-7.10.); la capitolul 6 al convenției cadru, sunt enumerate caracteristicile garanției asumate de intimata-pârâtă Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA-IFN, relevându-se că această garanție este expresă, fiind „reglementată de dispozițiile Codului civil în materie de fideiusiune” și stipulându-se că, „prin garanțiile acordate Fondul se obligă numai față de Finanțator nu și față de beneficiar sau vreun alt garant” (art.6.1.); este necondiționată, arătându-se că „notificarea de includere în plafonul de garantare și confirmarea notificării de includere în plafonul de garantare nu conțin nicio clauză (…) care ar putea scuti Fondul de obligația de a plăti garanția, în cazul în care beneficiarul nu rambursează finanțatorului la termen finanțarea garantată” (art.6.2.); este irevocabilă (art.6.3.); este parțială și are valoare determinată (art.6.4.); „garanția Fondului este fideiusiune, în condițiile art.2280-2320 Cod civil” (art.6.6.); „garanția intră în vigoare la data confirmării notificării de includere în plafonul de garantare” (art.7.3.); „cererea de plată se transmite Fondului ulterior trecerii la restanță a întregii finanțări garantate și declanșării procedurii de valorificare a tuturor garanțiilor accesorii acesteia” (art.9.1.), trebuind însoțită de documentele enumerate de art.9.2.; „plata garanției se efectuează în termen de 90 zile calendaristice de la primirea cererii de plată, însoțită de documentele prevăzute la art.9.2.” (art.9.4. alin.1);„orice neînțelegere apărută între părțile semnatare în legătură cu încheierea, interpretarea sau executarea prezentei Convenții se soluționează pe cale amiabilă, prin conciliere (…) În cazul în care concilierea rămâne fără rezultat, părțile vor supune litigiul spre soluționare instanțelor judecătorești competente din București” (art. 12.3 alin.1); „în cazul iniţierii de către Finanţator a procedurii de executare silită asupra Fondului prin înfiinţarea nejustificată de popriri, în situaţiile în care garanţiile au fost excluse din plafon în conformitate cu art. 7.8 (1) și (2), precum și în cazurile în care Fondul a constatat neîndeplinirea condiţiilor de plată a garanţiei prevăzute în capitolul 9 din Convenţie și a comunicat băncii decizia sa, obligă Banca la plata de daune-interese egale cu valoarea totală a sumelor poprite în mod nejustificat” (art. 12.3 alin.3).
Din articolele enumerate ale convenţiei cadru rezultă şi caracterul oneros al fideiusiunii acordate de FNGCIMM, întrucât chiar dacă scopul creării instituţiei a fost unul de sprijinire si dezvoltare a mediului privat prin acordarea de garanţii întreprinderilor mici şi mijlocii, instituţia nu este totuşi una de binefacere, garanţia acordându-se doar cu plata unui comision. Analizând şi art. 6 din Actul constitutiv al FNGCIMM, prevăzut în anexa la H.G. nr. 1211/2001, conform căruia obiectul principal de activitate este emiterea de garanții, contragarantarea garanțiilor, cu excepția contragarantării propriilor garanții și asumarea de angajamente pentru garantarea creditelor și a altor instrumente de finanțare care pot fi obținute de întreprinderile mici și mijlocii, de la bănci sau din alte surse, precum şi art. 8 din același Act constitutiv, potrivit cu care FNGCIMM poate acorda garanții reale, garanții personale, precum și cogaranții sau contragaranții ale garanțiilor, cu excepția contragaranțiilor propriilor garanții rezultă în mod evident că FNGCIMM acordă o fideiusiune necondiţionată băncilor cu plata corelativă a unui comision de garantare.
Dar, sunt cele doua acte emise de FNGCIMM titluri executorii?
După ce am stabilit natura juridică a acestor acte, calificându-le drept fideiusiune, trebuie să vedem dacă au caracter executional. Potrivit art. 632 alin.(1) Cod de procedură civilă prevede că „executarea silită se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu”, iar art. 632 alin. (2) al aceluiaşi cod dispune că, „constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”. Aceste articole trebuie interpretate coroborat cu art. 638 alin. 1 pct. 2 și pct. 4 Cod de procedură civilă, conform cu care „sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: 2. înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege; 4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie”.
În consecinţă, legea conferă caracterul executoriu şi altor înscrisuri numai dacă legiuitorul a prevăzut în mod expres printr-o dispoziţie clară acest lucru. Problema formală invocată în jurisprudenţa anterioară a fost faptul că cele două înscrisuri “CONFIRMAREA NOTIFICĂRII DE INCLUDERE ÎN PLAFONUL DE GARANTARE” şi “NOTIFICAREA DE INCLUDERE ÎN PLAFONUL DE GARANTARE” nu sunt semnate de ambele părţi, adică de bancă şi de FNGCIMM, fiind semnate separat. Înscrisul “NOTIFICAREA DE INCLUDERE ÎN PLAFONUL DE GARANTARE” este semnat exclusiv de bancă, iar înscrisul “CONFIRMAREA NOTIFICĂRII DE INCLUDERE ÎN PLAFONUL DE GARANTARE” este emis exclusiv de FNGCIMM. De obicei, instanţele au fost obişnuite cu contracte clasice, semnate de ambele părţi şi cu obiect clar precizat, tocmai de aceea, jurisprudenţa iniţială era eronată, întrucât se considera că aceste înscrisuri nu pot fi interpretate drept un contract de garantare, ce să mai vorbim de caracterul executoriu. De aceea e util ca atunci când ajungi la interpretarea dată de un magistrat să poţi prezenta un contract cu clauze clare din care să rezulte în mod neechivoc voinţa părţilor, chiar dacă avem principii de interpretare a contractelor civile moştenite de la romani. Unul dintre aceste principii enunţă: “clauzele contractuale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.” Deci, concretizarea fideiusiunii se face conform voinţei părţilor tocmai prin aceste înscrisuri separate, dar care trebuie interpretate şi acestea corelativ. Potrivit art. 120 din Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului „contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”. Aplicând acest text înscrisurilor menţionate, rezultă, așadar că notificarea de includere în plafonul de garantare acceptată și asumată de intimata-pârâtă Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA-IFN, în calitate de fideiusor, prin confirmarea de includere în plafonul de garantare, reprezintă o garanție personală (fideiusiune) și are caracter de titlu executoriu.
Totuşi practică eronată am mai întâlnit întrucât, prin Decizia civilă nr. 597/19 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă, Completul 9 apel, ajunge în dosarul nr. 33514/299/2016* la o concluzie contrară argumentelor evocate. Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă, Completul 9 apel conchide că:“ În speţă nu poate exista titlu executoriu, notificarea de includere în plafonul de garantare nr. CGP_38364/31.07.2014 şi confirmarea notificării de includere în plafonul de garantare nr. CGP_38364/04.08.2014 neputând avea un asemenea caracter. Aceste două acte au fost emise în temeiul convenţiei cadru de garantare nr. 176/01.04.2012. Prin aceasă convenţie, apelanta şi-a asumat obligaţia de a garanta în calitate de fideiusor în mod expres, irevocabil şi necondiţionat, executarea obligaţiilor de rambursare a finanţărilor individuale acordate de către intimată beneficiarilor IMM în limita unui plafon de garanţie aprobat de Fond şi în termenii confirmaţi de Fond. Dar, în conformitate cu dispoziţiile art. 632 al. 2 C. Pr. Civ. constituie titluri executorii hotărârea cu executare provizorie, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Acest text de lege enumeră limitativ categoriile de titluri executorii în temeiul cărora se poate efectua executarea silită. Rezultă, totodată, din aceste dispoziţii legale că înscrisurile altele decât hotărârile judecătoreşti, pot constitui titlu executoriu doar dacă legea prevede în mod expres aceasta.În speţă, nu există nicio dispoziţie legală care conferă caracterul de titlu executoriu actelor precum cele din speţă. Întrucât caracterul de titlu executoriu este stabilit numai prin lege înscrisurilor care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilăm menţiunea din cuprinsul Confirmării-Notificării Prezenta Confirmare împreună cu Notificarea de includere în plafonul de garantare constituie titlu executoriu nu poate produce niciun efect juridic, câtă vreme contravine dispoziţiilor imperative ale art. 632 alin. 2 C. Pr. Civ. Nu s-ar putea trage concluzia că potrivit art. 120 din OUG 99/2006 şi a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 din OUG 99/2013 acestea reprezintă titluri executorii. “
O altă argumentare de speţă provenită de la Curtea de Apel Bucureşti, reţine că : “Având în vedere că însăşi legea califică un anumit act juridic ca deţinând caracter executoriu fără a-l condiţiona de îndeplinirea anumitor cerinţe, nici judecătorul nu poate aprecia că, în cazul neîntrunirii anumitor condiţii, actul nu reprezintă titlu executoriu.” Chestiunea dacă contractul de garanţie personală poate fi pus în executare pentru că nu s-au respectat anumite prevederi convenite nu afectează caracterul de executorialitate al actului juridic (instituit de lege), ci eventual poate constitui un impediment pentru încuviinţarea executării (art 665  Cod Pr Civ). Oricum, lipsa exigibilităţii dreptului de a cere executarea garanţiei pentru neîndeplinirea anumitor clauze convenţionale poate fi invocată pe calea unei contestaţii la executare (art 712 alin 2 Cod Pr Civ).
Observând că există hotărâri contradictorii pe acest subiect, apreciez că orice justiţiabil are dreptul la un proces echitabil, iar predictibilitatea soluţiei în cazuri identice confirmă principiul constituţional, însă în cazul de faţă avem o practică judiciară neunitară care periclitează sistemul de garanţii după care funcţionează atât instituţiile de credit financiare bancare, cât şi instituţiile financiare nebancare. Prin urmare, pentru a fi reparată această situaţie consider că este în interesul tuturor părţilor implicate în astfel de litigii, să fie promovat un recurs în interesul legii. Din denumirea căii procedurale, rezultă că recursul în interesul legii, prin fundamentul său principial şi efectele sale, privit în contextul unei evoluţii legislative, urmăreşte să contribuie la o mai bună valorizare a jurisprudenţei, scop subsumat nevoii acute de interpretare şi aplicare unitară a legii, obiectiv constituţional stabilit în sarcina instanţei supreme şi condiţie esenţială a calităţii actului de justiţie (Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, coordonatori Viorel Mihai Ciobanu şi Marian Nicolae, op. cit., p. 1204).
Problema de drept ce a fost soluţionată diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive este dacă Notificarea de includere a garanţiei emise pentru un împrumutat în plafonul de garantare şi a Confirmării de garantare emise în baza Convenţiei încheiate între FNGCIMM şi instituţiile de credit constituie titluri executorii prin raportare şi la art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului: „Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit, constituie titluri executorii”.
Jurist Bogdan Bicică

Conținutul website-ului https://business-talks.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către BUSINESS TALKS sunt protejate prin dispoziţiile legale. Sunt interzise copierea sau reproducerea conţinutului acestui website. Detalii se găsesc în secţiunea Termeni și condiții. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor BUSINESS TALKS, vă rugăm să ne contactați la redactie@business-talks.ro