Antreprenoriatul între reușită, tentație și neîmpliniri

Lucrurile par simple pentru unii.  Construiești o clădire cu parter și cu etaj eventual, pui câteva mese, pregătești 5-6 camere cu paturi,  amenajezi o bucătărie, aduci un om priceput la toate și  te legitimezi patron de motel, pensiune sau cum s-o mai numi unitatea,  pregătit pentru a da lovitura în business. Stăm prost cu înțelegerea fenomenului dacă putem accepta un asemenea raționament simplist, străin de ceea ce se numește o treabă importantă unde există cerere și ofertă  condiționată de mulți factori.  Evident, cu câteva nuanțe, dacă venim cu exemplul celor care au dat lovitura în afaceri cu improvizații și apucături necurate, unele dintre ele cu  iz penal, despre care nu merită să vorbim acum. Preferăm să  prezentăm un soi de afacere care nu are nicio legătură cu cele relatate mai înainte.  Vorbim despre o  idee de afacere preluată  de nepotul  fostului logofăt din Dragomirești Vale – Dâmbovița, proprietar de  cârciumă cu trecere la călătorii aflați  în drum spre Câmpulung sau Târgoviște.

Mirel Nica, urmașul logofătului care administra odată  300 de hectare de pădure în județ,  a simțit „mirosul” afacerii bunicului său,  care s-a dovedit a fi o adevărată vitamină pentru ceea ce avea să construiască în câțiva ani pe locul unde funcționa odată o sondă a societății Româno-Americane. Ideea antreprenorului de profesie inginer zootehnist s-a cristalizat într-o investiție în valoare de câteva sute de  mii de euro, care a devenit funcțională printr-un efort familial depus nu de puține ori în condiții nu tocmai prielnice unei afaceri. Hanul Logofătului de la Dragomirești Vale se încadrează în categoria reușitelor în business-ul de provincie, nu doar prin îndreptățirea de a îi face să se simtă bine pe cei care îi trec pragul, ci și prin aptitudinea managerială și interesul activ  al întreprinzătorului   Mirel Nica,  legat de dezvoltarea afacerii în timp și spațiu. Faptul e că, iată, motelul a dobândit noi dimensiuni prin implementarea unui proiect propriu,  constând în amenajarea unor spații pentru desfășurarea unor evenimente sociale, lărgirea bazei de cazare la 30 camere, construirea unei piscine certificată de autoritățile sanitare,  meniuri gastronomice complete pentru clienții unității și în accesul gratuit al publicului  la crescătoria de porumbei. „M-am condus în tot ce am întreprins în materie de  afacere   expertizând importanța obiectelor folosite de bunicul meu la cârciuma numită ”Trei Stejari”. Le-am păstrat pe toate cu grijă – butoaie, vase de bucătărie, mese, scaune, căni , halbe, pahare, sifoane și alte obiecte. Aceste lucruri,  în aparență fără valoare, m-au convins că merită să investesc într-un motel ale cărui servicii să corespundă pretențiilor tuturor celor care poposesc la Hanul Logofătului”, ne-a declarat patronul Mirel Nica, mai nou deținătorul activelor de la fabrica „Bucegi”.

Hanul este frecventat nu doar de drumeții aflați în tranzit pe DN 72, ci și de persoane din localitățile din apropriere și chiar din Târgoviște. Vara, piscina de  la poalele pădurii devine neîncăpătoare, încasările fiind pe măsură.

Fabrica „Bucegi”, scoasă la  vânzare

Dorința de a face afaceri  nu s-a oprit aici pentru antreprenorul din Dragomirești Vale. A considerat că poate face saltul și în alte domenii, industria ușoară părându-i accesibilă și pentru faptul că în apropiere, la Pucioasa, funcționa fabrica „Bucegi”.  În anul 2000, a ajuns director la o  întreprindere privatizată care producea  țesături și lenjerie de pat. Timp de trei ani a condus o unitate a cărei  producție a urcat  la valoarea de   18 miliarde de lei vechi/lună, mare parte fiind destinată exportului. 1000 de oameni  intrau zilnic pe poarta fabricii unde aveau  locul de muncă.

Întreprinderea dâmbovițeană trecuse printr-un proces de privatizare prin metoda MEBO, Societatea Româno-Export fiind deținătorul pachetului majoritar de acțiuni. Din diferite cauze, mersul fabricii a încetinit treptat, proces care a generat acumularea de datorii importante. Mai multe active au fost  puse în vânzare, unul din cumpărători fiind omul de  afaceri Mirel Nica, devenit proprietarul a mai multor  secții  de producție ale fabricii Bucegi. De la început a plănuit ca unitatea să revină pe linia de plutire, soluția găsită fiind participarea unui investitor olandez la relansarea producției. Printr-o infuzie de peste un milion de dolari, în mașini și utilaje, pulsată de omul de afaceri din Olanda, vechea fabrică Bucegi, devenită, în 2008, „Hatefa” a început să ridice producția la 40-50% din capacitate.  Se făcea un pas important  în relansarea unei întreprinderi cu tradiție în industria ușoară. Optimismul nu a durat însă mult, întrucât datoriile acumulate de societatea menționată au devenit scadente și până la intervenția lichidatorului nu a mai durat mult. Prin măsuri dure, în numai trei zile,  a fost pus lacăt la fabrică, în anul 2008 fiind consemnat falimentul fabricii Bucegi. Prin urmare, afacerea cu țesături s-a oprit, iar Mirel Nica a trebuit să accepte varianta vânzării unei întreprinderi   întinsă pe o suprafață de 86000mp, în care există capacități  de producție, utilități, stație de gaze, energie electrică, drumuri uzinale, acces la calea ferată, etc.  „Da, fosta fabrică este de vânzare. În unitate mai funcționează doar o secție care produce confecții cu 30 de oameni, toți din zona Pucioasa. Industria ușoară a fost trasă pe dreapta în foarte multe locuri cu tradiție în domeniu.  Nu  s-a pus prea mare prețuire pe  noi înșine, dovadă fiind  deschiderea totală  a porților pentru importuri de produse de confectii din țări din China, mai ales.  Un investitor puternic găsește la Pucioasa hale de producție care, odată utilate cu utilaje, pot intra în circuitul economic în specializări multiple. Depinde de cel care deține capitalul financiar și ia în calcul forța de muncă  ieftină și calificată din această zonă”,  a declarat Mirel Nica pentru revista Business Talks.